
Consilierea psihologică individuala

Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care se adreseaza persoanelor sanatoase aflate intr-o situatie de impas cu privire la rezolvarea unei situatii de criza, sociale, profesionale sau familiale.
Consilierea este o cale de a relaţiona şi de a răspunde unei alte persoane, pentru ca aceasta să fie ajutată să-şi exploreze gândurile, emoţiile şi comportamentul în direcţia câştigării unei înţelegeri de sine mai clare Şi pentru a învăţa să găsească şi să utilizeze părţile sale mai tari/ resursele, astfel, încât să se poată confrunta cu viaţa mai eficient, luând decizii adecvate şi acţionând coorespunzător.
Consilierea psihologică este des utilizată în situaţiile de criză precum:
- separare sau divorț
- pierderea unei persoane dragi
- existenta unei relatii conflictuale
- situatia de boala a subiectului sau a unei personae apropiate
- schimbări bruşte ce presupun o adaptare rapidă
- diferite probleme de cuplu sau maritale
- dificultați în relația părinte-copil
- diverse situatii traumatizante
- dependențe
- somaj sau perspectiva somajului
- pensionarea
- nasterea unui copil
- pierderea stimei de sine
- adaptarea la o nouă situație de viață
- schimbarea domiciliului
- probleme financiare
- tulburări de alimentație, și altele.

Consilierea copiilor si adolescentilor
Consilierea copiilor si adolescentilor are anumite particularitati date de specificul de varsta ale diferitelor perioade de dezvoltare cognitiva, emotionala, sociala si biologica.
Procesul de consiliere al copiilor si adolescentilor are la baza urmatoarele probleme:
- Dificultăți de relaționare cu ceilalți
- Divorțul părinților sau separarea de o persoana dragă
- Decesul unei persoane apropiate
- Teama sau frica excesivă
- Orice fel de dificultăți școlare în procesul de învățare sau de pregătire școlară
- Coșmaruri, insomnii, agitație în somn
- Enurezis, encomprenzis
- Timiditate
- Comportamente deviante, atunci când copilul distruge lucruri, este agresiv fizic sau verbal cu cei din jur sau este nervos
- Somatizează, atunci când copilul are simptome fizice de boală care nu sunt determinate de o boală fiziologică
- Sexualitate
- Încredere în sine și stimă de sine scăzută
- Întârzieri în dezvoltarea limbajului, în raport cu alţi copii de aceeaşi vârstă;
- Dificultăţi legate de somn, episoade de insomnie, probleme legate de alimentaţie
- Dificultăţi de atenţie sau învăţare
- Crize de furie prelungite, frecvente în mai multe contexte de viaţă ale copilului (la locul de joacă, la grădiniţă, acasă);
- Episoade de tristeţe, plâns şi retragere socială, inclusiv renunţarea la joc, cu o durată mai mare de două săptămâni;
- Refuzul de a merge la grădiniţă sau scădere bruscă şi aparent nejustificată a notelor sau a randamentului şcolar;
- Copilul este victimă acomportamentelor agresive în şcoală, în relaţie cu alţi colegi sau cu un cadru didactic;
- Copilul are comportamente agresive la grădiniţă sau şcoală, în relaţie cu alţi colegi sau cu obiectele din jur (muşcă, loveşte, aruncă cu obiecte sau le distruge);
- Episoade de auto-agresivitate sau schimbări bruşte de dispoziţie (acum este vesel, iar în cinci minute plânge sau este furios), fără cauze aparente;
- Acuză frecvent dureri de cap, burtă, stări de vomă sau leşin, dificultăţi respiratorii sau stări de „rău”, fără o cauză somatică;
- Diagnosticarea cu o problemă severă de sănătate fizică etc.